„Singura constantă în viață este schimbarea!”, spunea Heraclit din Efes, cu aproximativ 2.500 de ani în urmă. Tot ceea ce ne inconjoară se află într-o mișcare continuă, iar noi evoluăm și ne transformăm de la o clipă la alta, indiferent dacă suntem conștienți de acest lucru sau nu.

Există câteva aspecte în care suntem tentați, ca oameni, să operăm schimbări frecvent. Între acestea, ne putem gândi la schimbări pe plan profesional, schimbări pe plan sentimental, schimbări estetice (o tunsoare nouă din când in când, o haină sau un accesoriu diferit), schimbări de locuință sau schimbări în spațiul personal (un covor nou, o rearanjare a spațiului).

Lumea în care trăim este din ce în ce mai imprevizibilă: crize financiare, tulburări politice, acte de terorism, catastrofe naturale, schimbări climatice, instabilitate legislativă, noi tehnologii care se impun rapid pe piață.

Ce este de făcut în aceste situații? Stai pe loc sau te miști? Te bazezi pe reperele știute? Sau îți asculți instinctele?

Cheia pentru supraviețuire este adaptabilitatea, sau capacitatea de a schimba din mers, în mod efectiv și eficient, modele de afaceri, procese de afaceri, precum și tehnologii, ca răspuns la situații imprevizibile, inovații perturbatoare și amenințări competitive într-un mediu care evoluează rapid.

Tocmai companiile aparent cele mai solide sunt predispuse la colaps în perioade de criză, din cauza rigidității. În procesul de a se “asigura” pentru vremuri grele, au devenit inflexibile și au uitat de creativitate.

Negarea, încercarea de a rezista schimbării folosind sisteme vechi, care au funcționat foarte bine înainte, frustrarea, atunci când îți dai seama că vechile practici nu mai sunt posibile, sunt toate etape normale ale schimbării.

Comunicarea și planificarea sunt unelte eficiente în procesul schimbării.

În timp ce unele persoane se tem de schimbare, altele par de neoprit.

Fără a exagera cu optimismul când nu este cazul, dar privind cu optimism spre soluții, privești schimbarea ca pe o oportunitate de schimbare, de experimentare a noului, de schimbare a direcției (chiar neplanificată), nu ca pe o problemă (chiar dacă iți creează probleme). Ceea ce înseamnă că te autodefineşti ca un creator, nu ca o victimă.

Ca să te adaptezi este nevoie de un proces de învăţare continuă. Schimbarea este constantă, deci şi formarea de abilităţi şi de competenţe trebuie să aibă un ritm susţinut, să ţină mereu pasul cu noutăţile apărute, cu schimbările ce apar în lume.

Secretul flexibilităţii în antreprenoriat este acceptarea cât mai rapidă a nevoii de schimbare şi răspunsul adecvat noilor provocări.

 

Inovare. Ce înseamnă inovare? De ce inovare?

Poate că răspunsul cel mai potrivit la această întrebare este … rezolvarea problemelor din lumea reală într-un mod creativ. Rezolvarea problemelor fără niciun element creativ nu este cu adevărat inovatoare. La fel, creativitatea care nu poate fi aplicată la probleme din lumea reală, nu poate fi considerată inovatoare.

Poate că cel mai important studiu despre inovare a fost realizat în 2011 de GE, care a intervievat o mie de directori generali din 12 ţări. Din studiu a reieşit că „95% din respondenţi sunt de părere că inovarea este instrumentul principal necesar unei economii naţionale mai competitive, iar 88% din respondenţi cred că inovarea este cel mai bun mijloc de creare de slujbe în ţările lor”.

Tony Wagner, o voce recunoscută la nivel global în educaţie, a descris în cartea sa, “Decalajul performanţei şcolare la nivel mondial”, noile deprinderi de care au nevoie elevii şi studenţii din ziua de azi pentru carieră, educaţie susţinută şi cetăţenie. Cele şapte deprinderi necesare ale supravieţuirii, aşa cum le-a numit, sunt:

  1. Gândire critică şi capacitatea de a rezolva probleme;
  2. Colaborarea în reţea şi dominanţa prin influenţă;
  3. Flexibilitate şi adaptabilitate;
  4. Iniţiativă şi antreprenoriat;
  5. Accesarea şi analizarea informaţiei;
  6. Comunicare orală şi scrisă eficientă;
  7. Curiozitate şi imaginaţie.

 

Şi cred că mai pot fi adăugate la listă şi: perseverenţă, angajament, înclinaţie către acţiune şi experimentare, capacitatea de a-şi asuma riscuri calculate, de a tolera eşecul şi capacitatea de a gândi proiectiv.

Teama de eşec este una dintre cele mai răspândite temeri pe care le întâmpinăm în procesul de dezvoltare, conştient sau nu. Cei ce au frică de eşec ajung să evite să încerce lucruri noi, pe care şi le doresc, deoarece consideră că insuccesul este cel mai rău lucru care li se poate întâmpla.

În situaţii grele ai nevoie de o echipă puternică, aşadar iţi formezi din timp un grup pe care te poţi baza. Iţi analizezi constant oamenii şi înveţi să le influenţezi atitudinea, dacă este necesar.

Adaptarea la schimbări viitoare ar trebui dezvoltate şi încurajate prin utilizarea tuturor oportunităţilor care apar de pe urma acestor schimbări. Adesea utilizăm expresia ”adaptare la schimbare”, însă nu suntem pe deplin conştienţi de ceea ce înseamnă.

Când oamenii se confruntă deschis unii cu alţii, când au informaţii, în loc de nesiguranţă, ei pot să participe la schimbare, mai curând decât să reziste schimbării. Oamenilor trebuie să li se ofere şansa de a discuta şi a înţelege natura schimbării şi a propriilor temeri declanşate de aceasta.

 

„Analfabeţii viitorului nu vor mai fi cei care nu ştiu să citească, ci cei care nu ştiu să înveţe, să se dezveţe şi să re-înveţe.” – Alvin Tofller, futurolog.

 

Autor: Elena Florescu

0 Comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *